Trebuie sa incep prin a spune ca de cand a aparut John Legend, mi-a placut mult muzica lui. 2004, “Ordinary People”,2005 “With You I’m Born Again”, 2006 “Let’s go to the park PDA”, iar in 2008, albumul “Evolver” produs de Andre 3000 de la Outkast, din care mi-au placut toate piesele fara exceptie, in frunte cu “It’s over”, “Greenlight”, si mai ales “Cross The Line”. Insa cand am inceput sa “rasfoiesc” prin ultimul album, “Wake up” facut in colaborare cu cei de la The Roots, nu am fost foarte incantat. Poate pentru ca la prima auditie, nu a fost ceea ce ma asteptam. Insa mi-am zis ca este un album nou (lansat pe 21.Septembrie.2010) si ca totusi sa fac un review la el nu ar fi un lucru rau. Ce ma bucur ca nu am dat cu piciorul.
“Wake up” se intinde pe mai multe genuri muzicale, printre care funk, philly soul, reggae, gospel, RnB si neo-soul, cu mici “pastile” de rap/hip-hop. Multe dintre melodii sunt remake-uri ale unor piese soul din 1960 si 70. Piesa ce deschide albumul este "Hard Times", un cover al melodiei lui Baby Huey & the Babysitters, ce incepe intr-un stil specific albumelor lui John Legend, cu un preludiu vocal, ca apoi sa continue pe tempo-ul normal. A doua piesa, "Compared to What" este un funk tipic anilor ~80, in care John Legend isi da drumul la voce. Pe un player fara delay intre piese, se poate observa ca aceasta piesa si urmatoarea, “Wake Up Everybody”, cea care da titlul albumului, sunt facute sa se intrepatrunda, astfel incat sa para o singura melodie. “Wake Up Everybody” contine featuring cu Melanie Fiona, si cu Common, si are un mesaj motivational, precum alte piese ale lui legend ca “If You’re Out There” (Evolver, 2008). “Our Generation” se intoarce la stilul funk, urmat de preludiul melodiei “Little Ghetto Boy” ce incepe cu un funk mai domol, si apoi trece intr-un philly soul/RnB, introducand, pe featuring-ul lui Malik Yusef, melodia propriu zisa, “Little Ghetto Boy”, cu Black Thought, intr-un ritm molipsitor. Trebuie ascultate in ordine pentru a se intelege ceea ce spun. Apoi urmeaza “Hang on in There" un soul, cover dupa melodia lui Mike Kirkland. “Humanity” este piesa reggae, si dupa parerea mea este un mix foarte reusit a unei voci specifica unui stil, cu un alt stil total diferit. John Legend a mai abordat acest stil in duet cu Estelle (Come Over 2008), si ii prinde foarte bine. “Wholy Holy” este un cover Rnb a melodiei legendarului Marvin Gaye, si o schimbare de ritm foarte bine venita in acest punct al albumului. “I Can’t Write Lefthanded” este cea mai lunga piesa a albumului, cu 11:44 minute, si un exemplu foarte bun, ca o melodie nu este batuta in cuie pe un singur gen. Pe la 8:15 se produc o serie de schimbari ce exemplifica acest lucru foarte clar. "(I Wish I Knew How It Would Feel to Be) Free” este o piesa a formatiei Lighthouse Family, cu o puternica amprenta lasata de John Legend prin stilul specific si aranjamentul pianului. Ultima piesa, “Shine” incheie albumul, fiind foarte bine plasata, dupa genul pe care il abordeaza.
In concluzie, ma bucur foarte tare ca am ales sa fac totusi acest review, astfel am avut ocazia sa analizez in detaliu ceea ce este, dupa parerea mea, unul din cele mai bine gandite albume ale anului. Felicitarile mele lui John Legend si The Roots. Am spus la inceputul articolului ca au facut remake-uri, nu cover-uri, deoarece pentru mine cuvantul remake este mai potrivit. Au luat piesele si le-au facut din toate punctele de vedere ale lor. Recomand cunoscatorilor de muzica adevarata albumul cu toata inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu