Review "Soul Punk" - Patrick Stump (2011)

          M-am gândit că a trecut ceva vreme de când nu am mai scris pe blogul meu cu review-uri muzicale, așa că am zis să fac un post nou despre un muzician pe care eu îl admir foarte mult, fostul solist de la Fall Ouț Boy, Patrick Stump. În 2009 după „diferențe ireconciliabile” în bucătăria Fall Out Boy, Patrick Stump a decis să nu pună stop carierei lui, astfel că la 2 ani de la destrămarea formației, în Octombrie 2011, și-a lansat albumul „Soul Punk”, pe care eu îl consider un album extraordinar, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, este compus integral de către Patrick Stump. În al doilea rând, toate instrumentele care se aud pe piese, sunt înregistrate de către el. În plus, tot el s-a ocupat de producția integrală a albumului. Ceea ce este ceva ieșit din comun, având în vedere complexitatea pieselor.
         Ceea ce reprezintă „Soul Punk” se deduce oarecum din titlu. „Combinări de n luate câte k”; diferite stiluri muzicale, Soul, Rnb, Pop, Electro, construite pe genul cu care Patrick Stump și-a clădit cariera. Din punctul meu de vedere, toate melodiile sunt extrem de bine lucrate, până la cele mai mici detalii, care, cu puțină atenție distributivă, nu vor trece neobservate. Vocile de backing sunt clar influențate de armoniile complexe din anii 90’ din Rnb. Versurile reprezintă, după spusele lui Stump „90% clișee”, extrem de bine dezvoltate, și care creaza dependentă. Ca solist, Patrick Stump are un stil de cântat chiar mai complex decât ceea ce făcea în Fall Out Boy, și, deși eu că ascultător eram familiarizat cu vocea lui, a reușit de această dată să mă surprindă pozitiv.
          De ce am ales să vorbesc astăzi despre Patrick Stump, și despre Soul Punk? În primul rând, deoarece ceea ce a făcut merită toate aplauzele. În al doilea rand, pentru că în realitate, nu și-a primit aplauzele meritate. Probabil cea mai mare problemă a lui Patrick Stump în prezent, este că oricât ar încerca, pe cont propriu, nu este Fall Out Boy. Și nu zic că este un lucru rau. Poate aș zice că este chiar mai bine. Însă zic doar că este diferit, iar consumatorii de muzică, fanii, nu sunt dispuși să accepte aceasta diferență.
            În urma criticilor primite în principal de la fanii Fall Out Boy, Patrick Stump a dispărut din rețelele de socializare o bună perioadă, ca în cele din urmă să decidă că poate ar fi momentul să își încheie cariera muzicală. Ceea ce din punctul meu de vedere, ar fi o pierdere extraordinară. Îmi place să cred că un muzician de nivelul lui Patrick Stump, are voie oricând să se îndrepte spre ceea ce el consideră că îl definește că artist, și că acest lucru ar trebui aplaudat, nu condamnat. Prin extensie, în momentul în care un muzician încearcă să se ofere în totalitate, fie că efortul lui este apreciat sau nu, intențiile lui nu sunt rele. Ei nu trebuie penalizați pentru curajul de a face ceva diferit, ceva orientat spre calitate. Ci exact opusul.